Istoricul Orașului Dumbrăveni

                        Istoricul orasului Dumbraveni


Orașul Dumbrăveni este așezat in imediata vecinătate a râului Târnava Mare si la jumătatea distantei de fostele burguri medievale Mediaș si Sighișoara. Încă din 1332 este menționat documentar Orașul Dumbraveni dar sub denumirea Ebesfalva in limba maghiară, Epeschdorf in limba germană sau Ibașfalău in limba română. După prima atestare documentară,1332, știrile despre Ibașfalău cresc in documentele din anii 1367-1368. In documentele din anul 1415 sunt amintite 77 de familii din care 8 familii maghiare și 69 familii românești – românii formau pătura săracă a societății.
In anul
1552 groful Grigore Appafi, prefectul județului Dăbâca, construiește castelul nou care dăinuie pana in zilele noastre. Actualul oraș a luat naștere prin contopirea fostului Ibașfalău ( sat așezat într-o mica enclava numita “Valea Romana”) și orașul înființat la marginea satului; acest eveniment având loc in anul1733. I se da numele de Erjebetvaros sau Elisabetstadt – dupa numele fiicei regelui maghiar Andrei al II-lea al cărui chip se găsește pe sigiliul orașului.
La 31 august 1758 este eliberat actul de confirmare al orașului de către Maria Tereza și devine oraș privilegiat, iar in anul 1789 orașul este declarat de către Împăratul Iosif al II-lea oraș liber regesc.
În anul 1744 funcționează prima scoală primară in limbile maghiară, germană și armeană.
În 1758, Maria Tereza lărgește sfera privilegiilor anterioare ale orașului dându-i dreptul de sabie și folosirea sigiliului propriu cu semnul iconografic al Sfintei Elisabeta. In această perioada Transilvania este ridicată la rangul de Mare Principat (1765). Privilegiile primite au contribuit la buna organizare și înflorirea economică a orașului. Astfel în 1790, orașul are un judecător, 12 senatori, un notar, un vicenotar, 3 magistrați, 8 colecționari de contribuții, 3 pădurari.
Intre anii 1766-1783 este construita
biserica armeneasca in stil baroc cu o fațada în trei caturi și doua turnuri laterale de către arhitectul Franz Gindtler in timpul împărătesei Maria Tereza. In aceasta perioada asistam la apariția industriei manufacturiere ca de exemplu: in 1889 apar manufacturile de albit ceara, de piele, o întreprindere de oțet, o moară, o tipografie, o tâmplărie , o secție de confecționat pălării. La dezvoltare s-a adus o contribuție importantă deschiderea traficului feroviar pe calea ferată Aiud – Mediaș – Dumbrăveni – Sighișoara – Brașov în anul 1873.
In anul 1891 ia ființă
primul liceu in limba maghiară. La un an dupa unire liceul se transformă in liceu cu predare in limba romană, primind numele “Timotei Cipariu”. Tot in anul 1918 orașul își schimba numele din Ibașfalău in Dumbrăveni. In anul 1927 în urma unei furtuni coiful turnului din nord-vest al biserici se prăbușește. In anul 1936 Dumbrăveniul era al doilea oraș ca mărime și ca importanță economică după Târnăveni.
După al II-lea război mondial, Dumbrăveniul se afirma ca un oraș agro-industrial dinamic.

O lucrare detaliată având ca temă Orașul Dumbrăveni este realizată de

Iozefina Postăvaru

Istoric de artă, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional al Patrimoniului din Bucureşti, serviciul Patrimoniu Mondial. În perioada 1992-1998, a participat la Programul româno-german de documentare a localităţilor de colonizare săsească din Transilvania ale cărui rezultate au fost sintetizate în dosarul de nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a sitului Sate cu biserici fortificate din Transilvania, acceptat în 1999.

este prezentată aici.

Iozefina Postavaru